Bun venit!
Numele meu este Liliana Mihai-Radu, sunt profesor pentru învățământ primar și sunt aici, din dorința mea de a ”fi”.
Îmi place să călătoresc, să îngrijesc plantele, tot ceea ce inseamnă natură.
Aici, mi-am propus să fiu, ”une trace”, să inserez, de fapt vă împărtășesc: gânduri, produse ale activițății mele profesionale. Aceste produse unele sunt create de noi (de către mine, de către elevii mei, adorabili), unele preluate de la colegii mei, profesioniști, cărora le mulțumesc.
”Universul” meu- trecerea mea, Eul meu personal. Confesiunea mea- în fața dumneavoastră. Aici sunt eu și relația mea cu universul meu valoric.
Universul școlarilor mici-Eul meu profesional.Profesia mea este o valoare.
Valorile le-au tradus înțelepții în principii, convingeri, credințe. În baza acestor valori zilnic, îmi creez comportamente consecvente, îmi aleg seturi de măsuri pe care le pun în practică.
Zilnic, în ”ludens-ul” social mă antrenez, mă pregătesc cu sarcini rezolvate corect așa cum cere legea conviețuirii.
Luden-sul presupune reguli , acestea mereu se schimbă, mie îmi rămâne adaptabilitatea.Ei, și aici în acest șir lung de schimbări, intervin valorile. Ce aleg eu pentru a mă adapta?
Eu, universul meu, apartenența mea, modernitarea.
Credința mea: eu, omul modern, moștenitor de valori, tinde să creeze valori. În viziunea mea, valoarea implică obiecte și aprecieri. Omul este înzestrat cu capacitatea de a aprecia, a măsura, a decide cu privire la anumite aspecte ale universului.
Valorile mele: Frumosul, Binele, Credința, Adevărul, Dragostea, Creativitatea și Dorul.
Virtuțile mele”, Grija, Iubirea, Răbdarea, Compasiunea, Ascultarea.
După această minipledoarie de status‐rol se impune să inserez zona profesională, o consternare a conștiinței mele morale.
Noua titulatură, profesor pentru învățământul primar, dobândită după absolvirea unui studiu superior (Tratatul de la Bolognga–SSL)(sau mai multe-subcriu), îmi arogă titlul si exercitarea profesiei în aria de vârsta, 6-7ani-10-11 ani.Limpede!
Esențial este că aceasta nu reprezintă o profesie oarecare, este o asumare , o responsabilitate .
Debutul copilului la școală, îi aduce statutul de elev, similar încadrării psihologiei și pedagogiei etapei de școlar mic. Prozaic afirmând, micul școlar trebuie să treacă de la mediul familial construit pe căldură și afecțiune părintească (un climat apropiat) la un mediu mai distant (climatul oficial).Intrarea la școală transformă în totalitate poziția copilului în societate și caracterul activității sale.
Întrucât procesele de maturizare fizică sunt în plină desfășurare, trebuie acordată atenţia cuvenită, de către cadrele didactice dar și ale membrilor familiei, prevenirii pozițiilor incorecte în bancă evitării supra încărcării ghiozdanului, antrenării copiilor în activități fizice, în exerciții, mișcare.
La vârsta de 6 ani copilul este sensibil, dificil, instabil, oboseşte usor. Deşi la început nu este prea abil în sarcinile şcolare pe care le primeşte, treptat devine tot mai îndemânatic, coordonându-și mişcările.
Sunt semnificative copiilor, la debutul clasei pregătitoare, valorizarea achizițiilor și deprinderilor din ciclul preșcolar.
Acum creşte forţa musculară și se accentuează caracterul de ambidextru, dar și extremele de stângaci și dreptaci se pun în evidentă, creând probleme în procesul scrierii.
Schimbările metabolice sunt intense. Şcolarul mic manifestă o pofta de mâncare crescută și preferă mâncărurile moi și dulciurile.
Aparatele gustativ și olfactiv se dezvoltă sub impactul stimulilor alimentari şi odorifici mai rafinaţi.
Acum şcolarul mic este mai rezistent la bolile contagioase datorită vaccinurilor şi imunizării în urma îmbolnăvirilor anterioare.Ma surprind actualele cazuri de saptamani de absențe la clasa datorită, unor episoade de tuse.
Toate aceste fenomene sunt legate de noul regim de viaţă care schimbă accentele şi dezvoltă o repartiţie a investiilor psihice.
Somnul este relativ bun. Pentru o refacere sanătoasă, şcolarul mic are nevoie de 11,5 ore de somn. Acum începe să fie conştient de starea de oboseală.
Şcoala constituie un mediu care oferă copilului o colectivitate şi un loc de muncă, cu numeroase întrepătrunderi mentale, afective, morale, care se constituie ca un important resort al dezvoltării lui psihice.
Impactul cu domeniul activității de învățare, sub influenţa mediului socio-uman, particularităţile morfologice şi funcţionale ale creierului îi oferă copilului posibilităţi largi de dezvoltare a psihicului.
Maturizarea progresivă a comportamentului este condiţionată de evoluţia sistemului nervos.
O dată cu intrarea copilului în școala, învățarea devine tipul fundamental de activitate.
Activitatea școlară va solicita intens activitatea intelectuală, procesul de însușire gradată de cunoștinte cuprinse în programele școlii elementare. În consecintă, copilului i se vor organiza și dezvolta strategii de învățare, i se va conștientiza rolul atenției și repetiției, își va forma deprinderi de scris-citit si calcul. Învațarea și dezvoltarea psihomotrică constituie condițiile majore implicate în viața de fiecare zi a copilului de 6 ani.
Voi prezenta, în continuare, sistemul dezvoltării şi regimul zilnic al şcolarului mic, într-o caracterizare dinamică. ( Badea, 1993, p.52-53)
| I. Sistemul dezvoltării | 6 ani | 7ani |
| Motricitatea | Execută cu precizie mişcări de echilibru și coordonare. Are dexteritate manuală. | Are multiple calităţi în acţiune (concentrare,coordonare,rapiditate, precizie,mobilitate) |
| Analizatori | Are acuitate vizuală și acustică și capacitate de discriminare spaţială. | Are acuitate auditivă şi vizuală (îşi corectează unele iluzii optice). |
| Ogane, sisteme | I se continuă osificarea şi dezvoltarea aparatelor şi sistemelor(circulator,respirator). Se dezvoltă Sistemul Nervos Central (gândirea concretă) | I se intensifică dezvoltarea/maturizarea. Organelor şi sistemelor. Se dezvoltă Sistemul Nervos Central (gândirea concretă) |
| Caractere sexuale | Primare | Primare |
| Biotipul | Neprecizat | Neprecizat |
| Predispozitii Tulburări | Manifestă cefalee, surmenaj, tulburări de coloană, reumatism articular acut, dureri de dantură. | Manifestă cefalee, dureri de dantură, tulburări respiratorii, hipoglicemie. Anxietate şcolară. |
| II Regimul zilnic | 6 ani | 7 ani |
| Somnul | Are nevoie de 11ore. | Are nevoie de 11,5 ore. |
| Alimentația | Are nevoie de 70-80 cal/kg corp. Are preferinţe pentru dulciuri. | Are nevoie de 70-80 cal/kg corp. Are independenţa în alimentare în lipsa părinţilor. |
| Baia | Este dependent de adult. Are deprinderi regulate de igienă elementară (faţa, mâinile, dinţii). | Este dependent de adult. Îşi formează deprinderi noi (spălatul urechilor). |
| Ținuta | Are deprinderi noi de ordine (ţinuta şcolară). Are gusturi preferinţe pentru ţinuta în timpul liber. | Îşi automatizează deprinderile de ordine. Are preferinţe variate pentru ţinuta în timpul liber. |
| Activități | Are nevoie de 10 ore. Manifestă interes pentru lectură. | Are nevoie de 9,5 ore. Are interese în funcţie de sex. |
Tabel numărul 2 –Regimul zilnic al şcolarului mic
Confesiune: la sfârşitul preşcolarităţii, din punct de vedere organic, apare o încununare a copilăriei, robusteţe crescută, echilibru organic general mai bun, o fizionomie inteligentă şi radioasă ce pastrează încă din trăsăturile copilăriei.
Mulțumiri domnului meu profesor îndrumător, Traian Vrăsmaș! Cu recunoștință!
O carte dragă sufletului meu, care mi-a încununat obținerea unei maturizări personale și profesionale.
O carte care, prin scrierea ei i-am adus câteva supărări fiului nostru, neînțelegând adesea, de ce este necesar să nu-i acord atenția.
Mulțumesc soțului meu, fiului nostru, Bunului Dumnezeu!
Si pentru că mereu sunt preocupată de rolul de mamă, vă recomand, din toată inima o carte care mi-a adus sprijinul și răspunsuri la unele din întrebările pe care ființa mea le -a avut. Părintele conștient, Dr. Shefali Tsabary-Material preluat
Așadar, pe fundalul unei dezvoltări fizice accelerate, școlarul mic își creează noi tipuri de relații supuse aceloraşi reguli şi regulamente, conturându-se astfel status-rolul de elev din clasele mici şi statutul social legat de randamentul şcolar. Tot universul interior al copilului se lărgeste prin asimilarea continuă de cunoştinţe, în plan cognitiv şi responsabilitatea faţă de calitatea lor, responsabilitatea faţă de efectuarea sarcinilor, în timpul cerut, prin situaţia de colaborare şi competiţie ce formează sentimente sociale. În viaţa copilului apare un nou adult, profesorul.
Profesorul este pentru copil, acel ”magister dixit”, (www.dex.ro)( illo tempore)(asta în cazul în care părintele îi întărește copilului acestă convingere.
Confesiune: părintele îmbrățișează și apreciază valorile adevărate ale școlii, ale cadrului didactic și îi face un mare bine copilului său.
Confesiune: actuala perioadă aduce cu sine o diversitate de oferte educaționale și totodată de alegeri ( școala, cadrul didactic ) pentru care părintele este cel mai îndreptățit să le facă și să și le asume.
În debutul clasei pregătitoare( clasa 0, exclus total, un concept eronat , internalizat în mass- media, un alt illo tempore), gândirea copilului are încă un pronunțat caracter intuitiv, fiind orientată spre rezolvarea problemelor concrete care apar în cursul activității. Treptat, devine apt să explice, să argumenteze, să probeze adevărul judecăților sale. Desigur, elemente ale gândirii intuitive, concrete, cu caracter practic, specific preșcolarului, mai apar încă în gândirea școlarului mic mai ales în fața unor sarcini noi, neobișnuite, dificile.
În strânsă legătură cu dezvoltarea psihică sunt factorii dezvoltării psihice: ereditatea, mediul și educația ce vor propulsa copilul spre creștere și dezvoltare.
Confesiune: eu pornesc de la această triadă în instruire, de la o dotă genetică a copilului, de la mediul său, familia, valorile sale, credințele, adevărul său( pe care le cunosc treptat), ceea ce își dorește mai bun pentru copil și educația primară-”cei șapte ani de-acasă”.
Confesiune: lucrez pe un spatiu ipotetic, scoarta creierului…universul școlarului mic, la debut este vast, relevant, bogat, asta în condițiile în care copilul a frecventat ciclul preșcolar, s-a integrat.
Anii școlari,2019-2020,2020-2021, activitatea didactică preuniversitară , inclusiv în context pandemic, au evidențiat eforturile cadrelor didactice de adaptarea procesului educațional la o nouă formă de învățământ, invățământul virtual, la distanță, nepracticată până atunci.
Confesiune: Anii de grădiniță, de școală ai unor preșcolari/școlari mici au fost afectați. Mereu convertesc acest vid de instruire, în sistemul preachizițiilor, achizițiilor preparatoare copiilor pentru învățare.El este îngrijorător acestor generații de viitori profesioniști.
În procesul instructiv-educativ se dezvoltă operațiile de gândire necesare activității intelectuale: analiza și sinteza, comparația, abstractizarea și generalizarea, clasificarea și concretizarea logică.
Confesiune: se impune a insera că instruirea din punctul meu de vedere, nu este disjunctă educației, veți vedea pe parcursul dezvoltării personalității Conţinutul conceptului de instruire are o sferă mai restrânsă în raport cu educaţia care vizează formarea completă şi permanentă a personalităţii. Aşadar, instruirea este centrată mai mult pe dezvoltarea intelectuală cognitiv-operaţională a personalităţii.
Aserțiunea domniei sale:
„Privită din punct de vedere socio-moral, evoluția școlarului mic este influențată de dezvoltarea relațiilor lui cu adulții și cu alți colegi de clasă. În acest sens, sunt semnificative pentru copil relațiile pozitive, de cooperare și căldură ale părinților, sau, dimpotrivă, atitudinea lor de respingere, care se manifestă prin ostilitate, răceală și autoritate brutală sau, pur și simplu, prin indiferență. În familiile în care părinții manifestă constant un control intens, riguros, copiii sunt (în general) mai puțin prietenoși și creativi, mai dependenți de alții și au un proces de maturizare mai lent. Pe de altă parte, în familiile în care se exercită un control prea lejer sau se manifestă indiferență, copiii au tendința de a deveni dezordonați, necompetitivi, neadaptați.” (E.Verza)
Jocul își pierde din importanță, apare jocul didactic cu scop, reguli de data acesta, iscat/inventat/creat sub impactul competenței pe care profesorul o urmărește, în formarea acesteia, la școlarul mic.
Tot mai pronunțat este spiritul competitiv, iar dăruirea în vederea succesului, a câștigului, este totală. I se dezvoltă spiritul de echipă și conștientizează ideea de cinste și de obligativitate față de sarcina primită. El dă impresia că este tot timpul grăbit, manifestă o relativă instabilitate motrică, fapt reflectat și în aranjarea neglijentă a lucrurilor.
Sfera sensibilității morale ale copilului se dezvoltă tot, acum, apare prietenia interpersonală, se dezvoltă sentimentul răspunderii, delicatețea, noblețea și dăruirea afectivă. Aici intervine dăruirea cadrului didactic, strădania lui, în procesul de ”semănare” în personalitatea micului scolar a acestor ”semințe”.”Un ”pământ nou”-sau despre punerea coordonatelor/bazelor conștiinței morale la școlar mic.
Respectarea regulilor, contactul cu profesorul și influența exercitată de acesta fac ca școlarii mici să se dezvolte sentimentul încrederii, stima și atașamentul față de persoana celui care-l instruiește.
Emoțiile și sentimentele estetice sunt strâns legate, la această vârstă, atât de momentele de contemplare a „obiectelor” artistice (audierea muzicii, perceperea unor tablouri, recepționarea imaginilor din poezii și povestiri ), cât și de participarea activă a copilului la creația artistic: desen, compuneri (versuri, mici povestiri) etc.
Este sensibil, se supără repede, dar și uită repede.
Unii specialiști (Erikson, Kohlberg si Piaget) menționează stadiile dezvoltate în perioada micii şcolarităţi astfel:
- ”Stadiul dezvoltării psihosociale: hărnicie vs. inferioritate (se remarcă existenţa elevilor buni şi slabi la învăţătură);
- Stadiul dezvoltării cognitive (operaţii concrete ale gândirii şi începutul operaţiilor formale). Elevii din clasele mai mari pot să utilizeze experienţele concrete pentru a învăţa să lucreze cu abstracţiuni;
- Stadiul dezvoltării morale: trecerea de la moralitatea constrângerii la moralitatea cooperării (elevii percep regulile, însă se supun acestora pentru a-i impresiona pe ceilalţi).”(informație preluată, mot a mot)
Confesiune: Soluție de trecere ale acestor etape? Iată pe scurt, ce ne îndrumă Siegel, cum descrie în detaliu toate procesele legate de mindfulness, integrare neuronala şi autoreglare:
Trunchiul cerebral este zona unde au loc procesele importante (reglarea ritmului cardiac, respirator, stări de alertă şi apatie, reacţii tip luptă sau fugi). Este porţiunea cea mai veche din punct de vedere evolutiv (creier reptilian).
Regiunea limbică are un rol major în formarea ataşamentului, formarea amintirilor (procesarea evenimentelor şi transformarea lor într-o formă faptica reală şi autobiografică), în aprecierea semnificaţiilor, crearea afectelor, perceperea interioară a emoţiilor. Este strâns legată de sistemul de reglare hormonală şi hipotalamus şi influenţează direct corpul.
Prin conexiune endocrină şi influenţa creierului asupra sistemului imunitar şi a stărilor corporale (sistem nervos vegetativ), cu diviziunile sale care frânează sau accelerează procesele (sistemul nervos simpatic şi parasimpatic), rezultă modul direct prin care creierul şi corpul sunt intim conectate.
Sistemul limbic împreună cu trunchiul cerebral formează zone subcorticale care se unesc şi influenţează energia motivaţională pentru a activa nevoile fundamentale pentru supravieţuire, afiliere şi sens.
Confesiune: Segmentul periferic al analizatorilor este format sub impactul manipulării obiectelor şi diversificării paletei de stimuli (vizuali, auditivi, tactili).
Discriminarea însuşirilor obiectelor sunt rezultatul dezvoltării şi perfecţionării activităţii corticale, a analizatorilor, a participării active a celui de-al doilea sistem de semnalizare la activitatea de analiză şi diferenţiere (Şchiopu, 1963, p. 210).
Sensibilitatea tactilă se dezvoltă în strânsa legatură cu cea chinestezică prin contactul cu obiectele și este subordonată văzului şi auzului. Se dezvoltă, de asemenea, şi celelalte forme de sensibilitate: olfactivă, gustativă, chinestezică, proprioceptivă.
Diversitatea obiectelor, însuşirilor induc modificarea gradului sensibilităţii dezvoltă calitativ, percepţiile,”încărcate încă afectiv şi situaţional” și se vor centra mai mult pe obiect, pe caracteristicile lui reale, obiective (Golu, 1992, p.55) .
Achiziţiile percepţiei școlarului mic sunt regăsite sub formele: percepţiei spaţiului, a timpului, a mişcării.
Însuşirile spaţiale ale obiectelor: mărimea, forma, relieful, poziţia spaţială, implică antrenarea senzorială: vizuală, tactilă, chinestezică ale copilului, iar aceste însuşiri sunt facilitate şi de limbaj (Şchiopu, 1963, p. 214).
Confesiune: școlarul mic percepe succesiunea în timp a unor evenimente şi durata desfaşurării lor, sub impactul acţiunilor practice, jocurilor organizate, programului activităţilor instructiv-educative din şcoală. Nu-i supuneți absenteismului…cand este scos din rutina școlară, nu mai înțelege nimic, nu-i mai place la școală.
Reprezentările devin prin suportul de cunoştinţe stratificate pe care le conţin, mediatoare ale cunoaşterii” rezervoare de cunoştinţe”.
Intelectul reprezintă o „formaţiune deosebit de complexă” și cuprinde: gândirea, memoria, imaginaţia, limbajul (Dragu, 2003, p. 41).
Gândirea reprezintă procesul psihic central care orientează, conduce şi valorifică toate celelalte procese şi funcţii psihice.
Prin activitatea proceselor psihice mai sus menţionate, îl determină pe copil să se desprindă de stimulul concret, să depăşească experienţa senzorială.
Gândirea copilului de clasă pregătitoare, operează cu constructe care nu sunt nici „noţiuni individualizate” dar nici „noţiuni generale” având caracter preconceptual. Desprinderea gândirii de egocentrism prin interacţiunea cu alţi copii, trece la o analiză mai obiectivă a realităţii, imitând lucrurile reale.
Caracterul situativ-concret al gândirii derivă din faptul că aceasta este „încarcată” de percepţii şi reprezentări, de elemente neesenţiale insă sugestive. Confesiune:!! O deprindere nouă în aproximativ o jumătate de an.
https://www.facebook.com/reel/1778130859335861
Gândirea este o succesiune de operaţii care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realităţii şi la rezolvarea anumitor probleme” operând cu semne lingvistice.
Confesiune:Este foarte important codul limbajului să fie internalizat corect la copii, sunetele corect rostite, corectarea lor imediată, internalizarea limbii native în mod corect și conștient.
Constituirea operaţiilor mintale pornesc de la limbajul corect al copilului, dar și de la premisa că o conduită nouă nu răsare ca abruptă şi fără pregătire în toate domeniile vieţii psihice, ea este întotdeauna pregatită de un şir de conduite anterioare mai primitive, faţă de care ea nu constituie decât o diferenţiere şi o coordonare.
Limbajul copilului de clasă pregătitoare, evoluează sub toate aspectele: fonetic, lexical, semantic, ca structură gramaticală şi expresivitate. Se dezvoltă şi progresează ca un continuum la copil, iar cadrelor didactice le revine sarcina de a organiza şi planifica experienţele de limbaj ale fiecăruia, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare.
Învăţarea conştientă a limbii este legată de dezvoltarea psihologică a copilului, de maturizarea lui intelectuală. Perfecţionarea limbii se realizează pe măsură ce copilul îşi dezvoltă gândirea şi începe să-şi însuşească primele elemente de cultură generală.
Limbajul copilului, la vârsta de 6 ani, cunoaşte o dezvoltare intensă, acesta trece ”de la limbajul situativ, la cel contextual”.
Despre limbajul copilului de clasă pregătitoare trebuie semnalat că acesta îşi pierde din caracterul situativ.
O altă caracteristică a limbajului este transformarea limbajului monologat în limbaj interior cu implicaţii semnificative în dezvoltarea intelectuală a copilului, el reprezentând mecanismul fundamental al gândirii.
Se intensifică: funcţiile cognitivă şi reglatorie a limbajului. Expresivitatea limbajului şi bogăţia sa se manifestă atât în sporirea caracterului explicit al vorbirii, cât şi în creşterea lungimii propoziţiei. Evoluţia pronunţiei sub aspectul corectitudinii, nu este perfectă, fiind posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete. Limbajul prezintă în viaţa copiilor activitatea specific umană de o importanţă deosebită.
Confesiune: Afirmaţiile anterioare mă determină să afirm că intrarea în şcoală a copilulu, la vârsta de 6 ani, concordă cu o perioadă de organizare şi pregătire a dezvoltării gândirii, desăvârşirea operaţiilor concrete având loc între şapte ani şi în unsprezece şi doisprezece ani.
Sub impactul activităților școlre, capacităţile memoriei (memorarea, păstrarea, recunoaşterea, reproducerea), cât şi calităţile acesteia (volumul, rapiditatea întipăririi, durata păstrării) înregistrează progrese. Aceste capacităţi se dezvoltă sub impactul învățării, activitate fundamentală la copilul școlar mic.
Jocul didactic dezvoltă imaginaţia creatoare și reproductivă, proces susţinut şi de experienţa cognitivă mai bogată, de sfera mai extinsă a reprezentărilor, de intensificarea funcţiei reglatoare a cuvântului, de dezvoltarea gândirii şi a noilor trebuinţe, dorinţe, interese.
La această vârstă putem vorbi de o adevarată explozie a procesului imaginativ, explozie întreținută în special de joc ca activitate dominantă, în desen, în cântec. Imaginaţia devine mai activă şi mai intenţională, creşte activitatea de prelucrare analitico-sintetică a reprezentărilor, procesul imaginativ fiind stimulat de joc, activităţile obligatorii şi liber-creative. Se constată că imaginaţia este foarte variată şi foarte bogată, copilul proiectând dorinţele lui dincolo de ceea ce este real.
Caracteristicile importante ale imaginaţiei la copilul de vârsta aceasta sunt:
- este legată de percepţie, de senzorial;
- instabilitatea şi inconsegvenţa planului imaginar;
- caracter afectiv ” pronunțat” (Şchiopu, 1963, p. 223).
Cerinţele şcolii față de copii în scopul adaptării, presupun un nivel optim de dezvoltare psihică, nivel atins atât de procesele cognitive, cât şi de activităţile şi procesele reglatorii: motivaţie, afectivitate, voinţă, atentie, deprinderi ale copilului la acea vârstă.
Confesiune: Integrarea copilului în programul activităţilor instructiv-educative din şcoală, depăşirea orizontului restrâns al familiei, lărgirea sistemului relaţiilor cu cei din jur favorizează apariţia primelor relaţii şi atitudini, constituind un nivel superior de organizare a vieţii psihice a copilului.
Se produc modificări la nivelul motivelor, care reprezintă factori stimulatori ai activităţii, se realizează trecerea de la motivele biologice la motivele şi trebuinţele sociale. Astfel, comportamentele copilului încep să capete un caracter unitar, coerent, contribuind la crearea coordonatelor personalităţii .
Noul mediu, şcoala, pune bazele motivelor învăţării, care apar la vârsta preşcolară mijlocie, se formează mai întâi în procesul de efectuare a unor acţiuni practice concrete.
Afectivitatea copilului de la intrarea în şcoală cunoaşte o serie de modificări şi restructurări datorate pe de o parte, de pătrunderea copilului într-un nou mediu instituţionalizat unde cunoaşte numeroase persoane de vârste diferite, pe de altă parte, de contradicţiile dintre dorinţele copilului de a-l satisface pe adult, şi tendinţa de autonomie în raport cu restricţiile impuse.
Reaţiile complexe, situaţiile noi în care este antrenat copilul, activităţile ocupaţionale în care se antrenează copilul: de joc, de creaţie, de învăţare, de muncă, îi determină formarea unui „sistem atitudinal şi trăiri emoţionale variate” (Verza, 2003, p. 108). Apariţia şi diversificarea stărilor afective bazate pe relaţiile complexe pe care le stabileşte copilul preşcolar, duce la „fomarea unui sistem atitudinal” (Verza, 2003, p.108).
Noul regim, munca școlară, prin sarcinile multiple și complexe, ce le instituie, adduce cu sine școalrului mic o mare disciplinare a conduitelor și o solicitare a atenției.
Atenţia constă în orientarea şi concentrarea activităţii psihice cognitive asupra unui obiect sau a unui fenomen. Ea realizează o optimizare a cunoaşterii unui sector din lumea înconjuratoare sau din viaţa psihică internă.
Confesiune: Dragi cititori, Atenţia școlarului mic are pronunţat caracter activ şi selectiv, îşi măreşte volumul, cresc concentrarea şi stabilitatea ei sub impactul procesului instructiv. Îşi începe activitatea sub influenţa gândirii şi a limbajului organizarea atenţiei voluntare.
Prin noul tip de instruire școlară, prin aptitudinea pedagogică a profesorilor din învăţământul primar, copilului îi este trezită şi menţinută atenţia voluntară asupra activităţii desfăşurate pe o perioada mai lungă de timp.
Forme ale atenţiei se formează în timp, ca o consecinţă a fixării unor sarcini de către cadru didactic, a exprimării clare, calde, expresive, a precizării obiectivelor activităţii, a conversaţiilor cu elevii, a îndrumării lor pe parcursul activităţii de instruire.
Tot la această etapă se conturează voinţa, ca formă complexă de reglaj psihic. Capacitatea de a-şi dirija activitatea se dezvoltă odată cu funcţia reglatoare a limbajului astfel că, prin intermediul limbajului intern, copilul îşi dă singur comenzi cu privire la declanşarea sau frânarea unor mişcări sau acţiuni simple. Unul dintre factorii importanţi ai susţinerii voinţei, este motivaţia.
Confesiune:Privind această perioadă sub aspectul voinţei, pot afirma că la intrarea în şcoală dispune de un număr important de deprinderi, îşi capată independenţa în autoservire, ia act de deliberări ale unui act mai amplu de voinţă, creşte sfera de „ce este voie şi ce nu este voie” .
Confesiune:Tot în acestă perioadă se fac simţite conduitele echilibrate ale copilului, buna educaţie, sau primele „ tulburări de conduită”.
În condiţii pozitive de dezvoltare, climat echilibrat oferit de familie dar şi de mediul educaţional, la debutul școlarității, copilului i se formează o serie de trăsături pozitive ale voinţei.
Personalitatea copilului cunoaşte „primele forme de relaţii şi atitudini, care constituie un nivel superior de organizare a vieţii psihice” (Dragu, 2003, p. 44).
Dezvoltarea comportamentelor sunt posibile datorită modificărilor produse în structura activităţii psihice.
Trebuințele: independenţă şi autonomie, mobilitatea, tendinţa afirmării de sine reprezintă perioada formării iniţiale a personalităţii.
Psihologul American, Gordon Allport, care a studiat procesul elaborării ontogenetice a „Eului”, precizează ca pâna la trei ani acesta a parcurs trei etape:
- simţul eului corporal;
- simtul unei identităţi de sine continuu;
- respectul faţă de sine, mândria.
Aceste procese se perfectionează adaugându-se alte două dimensiuni importante care contribuie la sporirea individualităţii copilului: „extensia eului” şi „imaginea eului” .
Prin individualizare, simţul de proprietate echivalează cu lărgirea sferei sale de cuprindere, copilul afirmând fratele meu, mingea mea.
Referitor la apariţia constiinţei morale a copilului, specialiştii sunt de acord că aceasta este strâns legată de imaginea de sine a acestuia. El îşi formează imaginea de sine prin preluarea de la părinţi numeroase comportamente, atitudini, exigenţe, interdicţii şi chiar expectaţiile părinţilor.
Imaginile parentale interiorizate constituie pentru copil, un mijloc de autocontrol care îi oferă siguranţă şi îi sporeste independenţa.
Referitor la socializarea conduitei copilului, literatura de specialitate evidenţiază că acest proces se realizează în contextul social, prin amplificarea relaţiilor interpersonale, prin asimilarea şi interiorizarea treptată a cerinţelor, normelor, regulilor în cadrul familiei şi grădiniţe.
Clasa pregătitoare oferă oportunități copiilor pe parcursul unui an școlar, de exprimare și fuzionare a potențialului intelectual, social, afectiv, atitudinal.
Socializarea, copiilor la clasa pregătitoare, dirijată de cadrul didactic, are caracter deosebit de important în armonizarea relațiilor pe care le implică noua instituție, școala.
Instrumentul important al socializării este limbajul, învăţarea lui facilitând stabilizarea relaţiilor sociale.
Confesiune: Cred că o multitudine de factori influentează socializarea copilului la intrarea în clasa pregătitoare:
- Concepţiile filosofice, politice, religioase etc. la nivelul familiei şi al statului;
- Personalitatea părinţilor şi a celorlalţi copii, temperamentul şi capacităţile lor cognitive;
- Intervenţiile şi influenţele mediului;
- Conflictele dintre copil şi adulţi (părinţi, educatori), pe de o parte şi între diversele apartenenţe ale copilului, pe de altă parte.
În ceea ce priveşte achiziţia normelor şi valorilor, cele mai multe teorii vizează locul acordat, în procesul socializării, mecanismelor externe de control social şi mecanismelor interne de autocontrol ce înscriu socializarea, într-un proces complex.
Și pentru că sunt la dimensiunea socială a clasei, ca grup social, regăsiți mai jos, o trăire din viața mea de studentă, o revelație:
Confesiune: Secvența unui curs universitar, ”Sociologia” și a unui seminar implicit, care vine să- mi atragă un semnal al realității nescrie din societate,totdată a unei pasiuni de a cerceta în mediul școlar și social.
Mulțumiri domnului profesor, Marica Mircea Adrian.
https://www.facebook.com/100027318266816/videos/1070317900947441
https://www.facebook.com/100027318266816/videos/1070317900947441
https://www.facebook.com/100027318266816/videos/360493603278091