Clasa I

Clasa întâi reprezintă pentru elevi o etapă importantă din viața școlară, în care își dezvoltă personalitatea și comportamentul de învățare. Prin intermediul activităților din cadrul orelor, școlarii își formează anumite abilități atât sociale, cât și cognitive.

În clasa I , școlarul mic poate la disciplina Comunicare în limba română:

• folosi cunoştinţele sale din domeniul

foneticii pentru a citi cuvinte formate dintr-o singură

silabă;

• recunoaște multe cuvinte familiare;

• citi fluent şi expresiv anumite cărţi specifice clasei I, înţelegând ceea ce citeşte

•înţelege instrucţiuni scrise simple

• să ia parte la discuţii pe marginea cărţilor sau textelor citite anterior

Învăţarea foneticii este esenţială. Fonetica este sistemul ce relaţionează litera şi sunetul, relaţie folosită în citit şi scris.

Exercițiile de fonetică îi ajută pe copii să rostească cuvântul pe litere în timp ce scriu şi să decodeze cuvinte în timp ce citesc.

Trebuie acordat timp în mod egal, atât foneticii, cât şi citirii şi înţelegerii mesajului citit, dezvoltării fluenţei şi scrisului.

Metode de abordare a citit-scrisului în învățământul tradițional românesc

Însușirea citirii și a scrierii este un proces complex, îndelungat, care parcurge, în general, două etape: învățarea tehnicii propriu-zise, a mecanismului, urmată de capacitatea de a utiliza tehnica deprinsă în activitatea școlară. După Marshall şi Newcombe (1973), în procesul învăţării scris-cititului sunt folosite două căi:

a) Calea fonologică sau indirectă  prin care se identifică corespondenţa dintre sunete şi litere, ceea ce presupune analiza cuvântului până la sunet, apoi sinteza lui, urmând calea inversă, de la sunet la cuvânt.

b) Calea lexicală sau directă permite identificarea cuvântului fără a se mai trece prin analiza şi sinteza fonematică, deoarece se ajunge la reprezentările acelui cuvânt, perceput anterior. Aceste două variante se manifestă într-o strânsă interdependenţă: nu se poate constitui un lexic ortografic decât dacă sistemul de analiză funcţionează corect.

La noi în țară, metoda cu cea mai largă răspândire în învățarea citit-scrisului este metoda fonetică analitico-sintetică, ce și-a dovedit eficiența de-a lungul timpului, dar care a stârnit și critici legate de faptul că devine plictisitoare pentru copii, demersul este de lungă durată, iar evoluția lentă a scrisului frânează  însușirea tehnicii de citire. În predarea-învățarea  unui sunet și a unei litere, se parcurg  următoarele etape:

a) în ora de citire

• separarea propoziţiei din vorbire;
• împărţirea propoziţiei în cuvinte şi separarea cuvântului care conţine sunetul nou;
• împărţirea în silabe a cuvântului care conţine sunetul nou;
• separarea şi studierea sunetului nou;
• studierea literei de tipar;
• compunerea cuvintelor cu ajutorul alfabetului decupat;
• citirea cuvintelor noi din abecedar;
• intuirea imaginii;
• citirea propoziţiilor şi a textului din manual;

b) în ora de scriere

• familiarizarea cu acţiunea pe care urmează să o efectueze;
• explicarea modelelor grafice de către învăţător;
• studierea noii litere;
• cunoaşterea şi verbalizarea regulilor grafice;
• exerciţii de realizare a conturului grafic al literei;
• exersarea scrierii literei;
• sesizarea greşelilor proprii;
• scrierea cuvintelor, a propoziţiilor.
• Consider că metoda fonetică analitico-sintetică  este potrivită pentru formarea deprinderilor de citire și scriere, în primul rând pentru specificul limbii române, care este o limbă fonetică, apoi în sensul în care oferă într-o perioadă scurtă de utilizare și primele rezultate: după învățarea primelor două/ trei  litere, se citesc și primele cuvinte.

sursa:https://revistaprofesorului.ro/formarea-deprinderilor-de-citire-si-de-scriere-in-invatamantul-traditional-si-in-alternativele-educationale/

. Parcurgerea procesului alfabetizării școalrului mic se face în trei perioade:

a. În perioada prealfabetară elevii învaţă utilizarea cărților,/manualului, citirea unei imagini, învaţă să converseze, să asculte, să înţeleagă ce li se cere. Putem considera întreaga clasă pregătitoare o etapă prealfabetară, deoarece la sfârşitul acestei perioade, elevii sunt capabili: să utilizeze o carte; să asculte un mesaj; să răspundă corect la întrebările învăţătorului; să povestească întâmplări personale, evenimente; să alcătuiască propoziţii pe baza unui cuvânt de sprijin sau în legătură cu ilustraţiile, obiectele sau imaginile obiectelor cunoscute; să împartă propoziţia în cuvinte, cuvintele în silabe, silabele în sunete; să stabilească numărul şi ordinea silabelor în cuvintele analizate; să cunoască şi să stabilească locul pe care îl ocupă în cuvinte şi în silabe sunetele cu care au fost familiarizaţi; să formeze cuvinte noi din silabe date; să diferenţieze şi să compare cuvintele în funcţie de numărul de sunete.

În această perioadă, elevii învaţă să scrie elementele grafice ale literelor, respectând forma, mărimea, proporţia între elemente şi distanţa dintre ele (punctul, linia dreaptă, linia oblică, bastonaşele cu întorsătura în jos, în sus, zala, cârligul, linia şerpuită, nodul, ovalul, jumătatea de oval).

b. În perioada alfabetară, profesorul urmăreşte ca elevul:

– să compună cuvinte la alfabetar; să pronunţe corect cuvinte; să citească texte, al căror număr de cuvinte creşte progresiv până la 75; să respecte intonaţia impusă de semnele de punctuaţie; să recite poezii.

Etapa abecedară înseamnă învăţarea citirii şi scrierii tuturor literelor alfabetului, a unor cuvinte şi chiar a propoziţiilor scurte. Elevii vor efectua exerciţii de scriere a tuturor literelor, vor copia cuvinte şi propoziţii cu litere de mână, vor transcrie scurte texte.

c. Perioada postalfabetară propune elevilor texte de până la 75 de cuvinte în vederea lecturării şi înţelegerii lor. Sunt texte care îndeamnă la descoperirea universului cărţilor (din biblioteca personală sau împrumutate din biblioteca şcolii), a personajelor literare, la memorarea unor versuri. Scrierea capătă însuşirea de a fi corectă, lizibilă, estetică, pe dimensiunea unor fragmente de până la 5-7 rânduri. Elevii vor copia texte scurte, vor transcrie, vor efectua exerciţii de dictare și autodictare.

În realitate suntem împreună:

În plus:

faceţi o listă cu cuvintele-problemă şi repetaţi-le
împreună, din când în când;

• încurajaţi-l să scrie cuvinte sau propoziţii întregi din
  cartea citită; astfel se consolidează deprinderile de
  diferenţiere sunet – literă;
• cereţi-i să spună diverse cuvinte pe litere, în timp ce
  le scrie, dar şi după aceea, precum şi să încerce să
  citească un cuvânt nou;
• citiţi împreună cu copilul dumneavoastră, cu voce
  tare, în fiecare zi; discutaţi despre ceea ce aţi citit;
• asiguraţi-vă că fiul / fiica dumneavoastră citeşte în
  fiecare zi, în mod independent;
• ascultaţi-i opiniile, întrebaţi-l şi ascultaţi-i
  răspunsurile;
• încurajaţi-l să recitească poveşti preferate;
• încurajaţi-l să înceapă propria sa bibliotecă; astfel va
  avea mai multă consideraţie pentru cărţi;
• citiţi alături de copilul dumneavoastră; puterea
  exemplului este uimitoare;
• utilizaţi cât mai multe mijloace audio-vizuale ce se
  adresează în principal inteligenţei vizuale a copilului
  dvs. (înregistraţi pe o casetă audio muzică potrivită
  vârstei copilului, poveşti, indicaţii, diverse informaţii
  etc.);
• Cum puteți să-l susțineți?
• încurajaţi-l să scrie scrisori scurte sau bilete demulţumire, de salut etc. prietenilor sau membrilor familiei;
• EXTREM DE IMPORTANT!
• Nu ezitaţi să vă lăudaţi propriul copil în faţa
  altora, chiar dacă el este prezent; fiul / fiica
  dumneavoastră trebuie să se simtă apreciat de familie
  pentru efortul pe care îl depune.
• Nu întârziaţi să luaţi legătura cu învăţătoarele
  clasei în momentul în care simţiţi că ceva nu este în
  regulă! Nu aşteptaţi ca lucrurile să se aranjeze de la
  sine; este posibil ca acest lucru să nu se întâmple fără
  un pic de ajutor.
• La Matematică școlarul mic, în clasa I:
• să înţeleagă şi să folosească
  conceptul de “zece” şi de “unitate” în
  cadrul sistemului numeric, concetrul 0-100;
• să scrie, să citească şi să compare numerele naturale de la 0 la 10
• să numere din 2 în 2,din 3 în 3, din 5 în 5şi din 10 în 10
• să compare numere date, folosind semnele “<”, “>”şi “=”;
• să efectueze operaţii de adunare şi scădere cu numere;
• să recunoască forme plane şi spaţiale şi să le denumească;
• să continue modele repetitive;
• să rezolve probleme care presupun o singură operaţie;
• să compună oral exerciţii şi probleme cu numere de
  la 0 la 10
• să citească ceasul (ora fixă şi jumătatea de oră)
• Extrem de important!
• Rezultatele obţinute de copilul dumneavoastră
  trebuie să se identifice cu nivelul său de dezvoltare.
  Instrucţiunile primite în clasă ţin cont de nevoile de
  vârstă şi individuale ale fiecărui copil. Nu ezitaţi să
  cereţi ajutorul doamnei învățătoare, dar şi să-i
  împărtăşiţi ceea ce aţi aflat despre copilul
  dumneavoastră în urma timpului petrecut împreună
  studiind. Astfel puteţi afla dacă acesta face progrese şi
  dacă acestea sunt în limita dorită.

https://www.fizichim.ro/docs/fizica/clasa6/capitolul4-fenomene-termice/IV-3-transformari-de-stare